Presiunea în stația de compresoare este corectă, dar presiunea este prea mică la echipamentele consumatoare de aer comprimat, care este cauza?
În acest caz, furtunurile, cuplajele rapide și regulatoarele de presiune sunt de obicei cele incriminate. Dar de multe ori presiunea la punctul de racordare în sistem este prea mică: de exemplu, de la 6,8-7 bar disponibili inițial pentru scule, rămân doar 5 bar.
Operatorii adoptă la rândul lor, de multe ori o rezolvare rapidă: „Să setăm repede presiunea la stație cu un 1 bar mai mare, cui îi pasă!” Dar aceasta este problema, deoarece pentru fiecare creștere de presiune cu 1 bar, consumul de energie al stației de compresoare crește cu 6% – iar rata pierderilor crește, de asemenea, semnificativ.
Prin urmare, este recomandabil să se identifice cauzele și să se implementeze o soluție adecvată.
Rețeaua de conducte o posibilă sursă de probleme
Când presiunea la ieșirea din compresor este corectă și nu există nici o reducere disproporționat de mare datorită componentelor de tratare din aval, problema poate fi numai în rețeaua de conducte.
Aceasta se împarte în trei secțiuni: conducta principală, conducte de distribuție și conducte de conexiune (fig.1). Într-un sistem de aer comprimat optimizat sunt rezonabile, din punct de vedere al eficienței, următoarele căderi de presiune.
Eliminarea „gâtului de sticlă”
La o inspecție mai atentă, este de multe ori evident că, deși conductele pricipale și de distribuție au dimensiunile corecte, liniile de conectare sunt prea mici.
Pentru aceasta, conductele nu trebuie să fie mai mici de DN 25 (1″). Pentru determinarea precisă a diametrelor conductelor, KAESER KOMPRESSOREN vă oferă un calculator specializat în calcularea căderii de presiune la această adresă.
Asigurarea conexiunilor corecte
Pentru a preveni întreruperile și daunele cauzate de eventualele acumulări de condens, conexiunile între conductele de distribuție și de conectare trebuie concepute sub formă de „gât de lebădă” (fig. 2): conductele descendente direct pot fi utilizate numai în cazul în care posibilitatea formării condensului în conducte este 100% exclusă (fig. 3).
